Pe 11 iulie 2012 SCDCPN Dabuleni a organizat simpozionul : Soluţii tehnologice de cultivare a plantelor pe solurile nisipoase în contextul schimbărilor climatice”.
La manifestare au participat reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” , institute şi staţiuni de cercetare din ţară, facultătile de profil de la Bucureşti şi Craiova, autorităţi publice locale şi judeţene,precum şi o serie de fermieri din zona solurilor nisipoase .
Modificările climatice sunt determinate de schimbări ale limitelor de variaţie a factorilor din mediul ambiant: temperatură, umiditate, intensitate luminoasă, salinitate, etc.
La acest simpozion s-au prezentat lucrări care au vizat efectul temperaturilor ridicate asupra reacţiilor fiziologice ale plantelor cât şi efectul temperaturilor foarte scăzute care s-au înregistrat în ianuarie – februarie 2012 (-270 C), care au produs pagube destul de însemnate la pomii fructiferi şi viţa de vie.
MANIFESTAREA FENOMENULUI DE SECETĂ LA CULTURILE AGRICOLE ÎN ZONA SOLURILOR NISIPOASE
În România, efectele schimbărilor climatice au avut un impact deosebit asupra agriculturii. În ultimul deceniu, perioadele de secetă şi inundaţiile au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivităţii agricole, în special la grâu şi porumb, specii cu ponderea cea mai însemnată în structura culturilor de câmp.
Extinderea şi intensitatea fenomenelor meteorologice extreme diminuează anual producţia agricolă cu cel puţin 30%-50%. În România, pe aproximativ 14,7 milioane hectare teren agricol, din care 9,4 milioane hectare teren arabil (64% din suprafaţa arabilă), solurile sunt afectate, într-un grad mai mare sau mai mic, de secete frecvente, pe perioade lungi şi în ani consecutivi.
Seceta meteorologică este un fenomen de risc pentru agricultură şi se caracterizează prin scăderea precipitaţiilor sub nivelurile normale. În condiţiile unei perioade lungi fără precipitaţii şi a unei umezeli relativ scăzute a aerului se produce seceta atmosferică. Totodată, lipsa îndelungată a precipitaţiilor determină scăderea semnificativă a rezervelor de apă din sol şi se instalează seceta pedologică. Asocierea celor două tipuri de secetă determină apariţia secetei agricole, ce duce la compromiterea parţială/totală a culturilor agricole.
Anii secetoşi sunt anii în care precipitaţiile sunt puternic deficitare, respectiv cantitatea totală de precipitaţii se situează sub valoarea medie multianuală considerată normală, iar distribuţia ploilor pe parcursul sezonului de vegetaţie este necorespunzătoare comparativ cu cerinţele plantelor agricole. În anii cu perioade scurte de secetă, metodele agrotehnice curente pot determina recolte apropiate de potenţialul soiurilor şi hibrizilor, iar când seceta persistă pe o perioadă mai lungă, producţiile scad semnificativ sau sunt compromise.
Statisticile ne arată că fenomenul de secetă, fără a avea un caracter ciclic foarte strict, se produce în general la intervale de 10-15 ani, alternanţă de ani extremi secetoşi cu ani excedentari sub aspectul regimului pluviometric (1-3 ani) fiind din ce în ce mai evidentă.
Solurile nisipoase se incadreaza in grupa solurilor cu o manifestare mai pregnanta a fenomenelor extreme (seceta atmosferica, pedologica si agricola, arsita puternica si un deficit major in precipitatii cu repartizare neuniforma pe parcursul perioadei de vegetatie a plantelor). Toate acstea conduc in marea majoritate a anilor de cultura la diminuarea drastica a productiei la plantele de cultura mare, a livezilor de pomi si vita de vie, mergand adesea la compromitera culturilor respective.
Un an agricol atipic din punct de vedere agrometeorologic l-a reprezentat 2011-2012, in care s-au manifestat drastic fenomenele extreme inca din toamna anului 2011, cand lipsa precipitatiilor a accentuat deficitul de apa din sol, fapt ce a contribuit la o pregatire necorespunzatoare a patului germinativ pentru rapita si grau cu implicatii asupra semanatului si rasaririi. In aceste conditii, suprafata destinata culturii repitei s-a diminuat foarte mult.
Conditiile climatice inregistrate la SCDCPN Dabuleni in anul 2012
Ianuarie 2012 Februarie 2012 Martie 2012 Aprilie 2012 Mai 2012 Iunie
- med– 0,8 T. med – -6,8 T. med. -7,1 T. med. 13,9 T. med. T med.-17,2
- min – – 24,3 T. min – -27 T. min. -7,9 T. min. – 3,7 T. min. 7,9 T min.-12,4
- max. – 14,9 T. max. 10,4 T max. 24,9 T max. 29,4 T. max. 31,8 T. max 37,8
Precip. – 64,6 Precip. -0 Precip. -0,4 Precip. 66,6 Precip.93,8 Precip.32,4
Temperaturile minime de -21… -23°C pe mai multe zile consecutiv din luna februarie 2012, culminand ce cele de -27 °C au compromis in totalitate plantatiile de pomi fructiferi (piersic, cais, cires si visin), degerand chiar si lemnul multianual. La vita de vie a fost afectat drastic atat lemunul anual, cat si cel multianual situat deasupra stratului de zapada (20-25 cm).
Rezerva de apa a solului la data de 10.04.2012 (m3/ha)
Adancime | Grau | Secara | Porumb | Floarea soarelui | Cartof | Legume |
0-20 cm | 285 | 270 | 278 | 270 | 270 | 277 |
20-40 cm | 304 | 275 | 284 | 285 | 275 | 284 |
40-60 cm | 315 | 280 | 295 | 289 | 282 | 289 |
60-90 cm | 314 | 282 | 299 | 294 | 295 | 302 |
Rezerva de apa din sol la pornirea in vegetatie a graului si secarei precum si la infiintarea culturilor de primavara, s-a situat intre 285-315 mc/ga la grau; 270-282 mc/ha la secara: 278-299 mc/ha la porumb: 270-294 mc/ha la floarea soarelui: 270-295 mc/ha la cartof si 277-302 mc/ha la legume.
La data de 10.04 2012, deficitul de apa din sol s-a situat in functie de cultura intre 715-730 mc/ha pe adancimea de 0-20 cm, 696-725 mc/ha pe 20-40 cm, 685-720 mc/ha pe 40-60 cm si 686-718 mc/ha pe 60-90 cm.
Rezerva de apa a solului la data de 30.06.2012 (mc/ha)
Adancime | Grau | Secara | Porumb | Floarea soarelui | Cartof | Legume |
0-20 cm | 235 | 168 | 247 | 221 | 180 | 185 |
20-40 cm | 240 | 170 | 255 | 224 | 210 | 215 |
40-60 cm | 243 | 176 | 260 | 230 | 215 | 220 |
60-90 cm | 248 | 185 | 265 | 235 | 220 | 230 |
Rezerva de apa din sol la data de 30.06 2012 primavara, s-a situat intre 235-248 mc/ha la grau; 168-185 mc/ha la secara; 247-265 mc/ha la porumb; 221-235 mc/ha la floarea soarelui; 180-220 mc/ha la cartof si 185-230 mc/ha la legume.
Temperaturile ridicate si valorile extrem de scazute al umiditatii relative a aerului corelate cu consumul ridicat de apa al plantelor pe masura ce au avansat in vegetatie, au determinat cresterea deficitului de apa din sol, limitele valorice ale acestuia fiind intre 752 – 766 mc/ha la grau; 815-832 mc/ha la secara; 735-753 mc/ha la porumb; 765-779 mc/ha la floarea soarelui; 780-820 mc/ha la cartof si 770-815 mc/ha la legume.
S-a prezentat un număr de 5 referate, prezentate pe scurt în continuare:
- INFLUENŢA FACTORILOR CLIMATICI ASUPRA UNOR PLANTE CULTIVATE PE SOLURILE NISIPOASE
Autori: Marieta Ploae, Aurelia Diaconu, Toma V., Reta Drăghici,
Elena Ciuciuc, Milica Dima
Schimbarea conditiilor climatice in zona solurilor nisipoase a determinat reducerea speciilor de plante ce se adapteaza la actiunea prelungita a factorilor stresanţi. Pentru a înlatura efectul acestora vom utiliza noi metode de cercetare si alegere pe baza unor criterii fiziologice a speciilor si soiurilor tolerante si rezistente la secetă.
Metode pentru diminuarea actiunii factorilor stresanti de pe nisipuri
1 Alegerea speciilor cu perioada scurta de vegetatie (cartof, pepeni )
2Alegerea soiurilor tolerante si rezistente la seceta pe baza unor criterii fiziologice (rata transpiratiei, rata fotosintezei, formele de apă si C.S.V.) .
3 Dirijarea factorilor agrotehnici in scopul mariri eficientei metabolismului plantelor (irigare, fertilizare, combatere).
4 Alegerea soiurilor cu potential fotosintetic ridicat sub actiunea factorilor stresanti si promovarea in cultura pe nisipuri.
Crestera temperaturii aerului la 430C (maxima absoluta in 2007) si scaderea umiditatii aerului sub 20% actioneaza ca forte deshidratanre asupra aparatului foliar marind evaporarea apei prin transpiratia foliara excesivă. Secetă atmosferică închide stomatele la nivel foliar si intrerupe difuzia CO2 utilizat in fotosinteza .
Enzimele pot fi denaturate termic si inactivate sub actiunea factorilor stresanti.Seceta pedologica reduce absorbtia apei la nivelul radacinilor si nu poate fi inlocuita apa evaporata prin transpiratie si astfel se deregleaza bilantul hidric al plantelor.
Deshidratrea foliara reduce rata fotosintezei si mareste rata transpiratiei foliare, iar iluminarea puternica de 100 mii lucsi in lunile mai, iunie, iulie si august poate influenta negativ fotosinteza prin fotooxidarea cloroplastelor la nivel foliar.
Prin dirijarea factorilor agrotehnici ca irigarea, fertilizarea, combaterea putem diminua acţiunea factorilor de stres. In aceasta lucrare se prezinta unele aspecte fiziologice la speciile cartof, pepeni, fasolita, arahide,floarea soarelui sub influenta factorilor climatici si agrotehnici.
Procesele fiziologice studiate, rata fotosintezei, rata transpiratiei, formele de apa in frunze si concentratia sucului celular redau gradul de toleranta si rezistenta la seceta.
Procesele fiziologice studiate au prezentat o variatie diurna fiind influentata de actiunea cumulata a factorilor climatici, de speciile cultivate si soiurile cercetate. Pe nisipururi s-a urmarit:
– variatia diurna si sezoniera a ratei fotosintezei cu LCPRO +
– rata transpiratiei si radiatia activa in fotosinteza
-formele de apa la nivel foliar si concentratia sucului celular.
. Rata fotosintezei a inregistra urmatoarele valori la amiaza la speciile cercetate :
-19,85-28,90 micromoli CO2/m2/s la pepenii verzi ;
-10,04-20,77 micromoli CO2/m2/s la cartof ;
-14,19-22,23 micromoli CO2/m2/s la piersic ;
-13,02-33,31 micromoli CO2/m2/s la floarea soarelui ;
-9,98-27,14 micromoli CO2 /m2 /s la fasolita ;
-9,70-19,85 micromoli CO2 /m2 /s la arahide
In urma cercetarilor efectuate se vor alege speciile si soiurile cu potential fotosintetic maxim deoarece acestea sunt tolerante si rezistente la seceta.
Rata transpiratiei foliare este ridicata la toate speciile si soiurile cultivate pe solurile nisipoase sub influenta temperaturii aerului de 380-400C, a solului de 60- 680C, si a intensitatii luminii de 115 mii lucsi si umiditatea aerului scazuta la 25%.
Soiurile de cartof Magic Astral,Impala au prezentat maximul diurn la ora 12, iar soiul Red-Lady la ora 16. Irigarea plantelor la 50% si 80 % din I :U :A a influentat procesle fiziologice marind rata fotosintezei la 20,5 micromoli CO2 /m2 /s la cele irigate la 80% din I.U.A. comparativ cu cele irigate la 50 % unde rata fotosintezei a inregistrat 13,5 micromoli CO2 /m2 /s .
Soiurile care isi reduc rata transpiratiei sub actiunea factorilor de stres termohidric ,valorifica eficient apa evaporata si economisesc apa de irigatie.
Productia de tuberculi a fost cuprinsa intre 20-28 tone/ha la plantele irigate la 50% din I.U.A.iar la cele irigate la 80% intre 35-60 tone/ha. 7. Prin dirijarea factorilor agrotehnici se poate marii eficienta metabolismului plantelor si ridica productia speciilor cultivate pe solurile nisipoase.
La pepenii verzi s-au folosit două metode agrotehnice(altoirea si protejarea) pentru a obţine productii timpurii si a evita seceta pedologică şi atmosferică din lunile iulie –august.
Altoirea s-a efectuat la 10 soiuri pe acelasi portaltoi( Macis din specia Lagenaria.) si s-a observat ca nu toate soiurile au prezentat afinitate, procentul de prindere fiind scazut la soiurile Oltenia si Sugar baby.
Soiurile Audry, Rica, Sorento au prezentat valori ridicate la rata fotosintezei cuprinse intre 20-29 micromoli CO2 /m2 /s si intre 8,0-11,73 micromoli CO2 /m2 /s la soiurile Oltenia si Sugar baby.
Protejarea s-a efectuat cu tunel de polietilena si folie tip Agril iar soiurile studiate au fost Crisby, Lady si Red star. Microclimatul din tunel asigura conditii optime fiziologiei plantelor in primele faze de vegetatie accelerind cresterile vegetative.Apoi creste tempratura aerului cu 3-40C, si scade umiditatea cu 10-15% fata de mediul ambiant. Folia tip agril mentine conditii optime pentru desfasurarea proceselor fiziolgice.Rata fotosintezei a inrregistrat valori mari la soiul Red-star care a fost si foarte productiv
In urma rezultatelor de cercetare se vor selecta pentru fiecare specie soiurile cu potential fotosintetic ridicat in timpul zilei cind actiunea factorilor climatici este foarte severa.
Toate procesele fizilogice au prezentat o variatie diurna si sezoniera sub influenta conditiilor climatice, a speciilor si soiurilor studiate si a factorilor agrotehnici aplicati.
In urma cercetarilor efectuate vom selecta soiurile cu potential fotosintetic mare sub actiunea factorilor de stres din zona nisipurilor.
Deoarece pe plan mondial sint soiuri create in regiuni ecologice cu conditii climatice asemanatoare, putem introduce in cultura prin selectare pe baza unor criterii fiziologice si productive speciile si soiurile rezistente la seceta.
- STUDIU COMPARATIV PRIVIND CULTURILE DE GRÂU ŞI TRITICALE ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE SOLURILOR NISIPOASE
Autori: Drăghici I., Reta Drăghici , Mihaela Croitoru
Extinderea zonelor aride cu accente vizibile de deşertificare, determină orientarea în valorificarea solurilor nisipoase către noi specii de plante, care, prin rezultatele obţinute să atenueze efectele negative ale schimbărilor climatice.
În acest context s-a introdus în cadrul culturilor comparative specia de triticale (12 genotipuri), alături de cultura tradiţională de grâu (12 genotipuri) din considerentul că datorită recombinării unor caracteristici favorabile de la cele două specii parentale (grâul şi secara), triticale are o serie de însuşiri biologice şi economice cum sunt:
-rezistenţa ridicată la temperaturi scăzute, la temperaturili ridicate din perioada înflorit – înspicat-formarea si umplerea boabelor; la seceta atmosferică şi pedologică;
-vigurozitate mare a plantelor şi cu ritm rapid de creştere;
-rezistenţa genetică la un spectru larg de boli şi la iernare asigură o bună stabilitate a producţiei de la un an la altul;
In aceleaşi condiţii de cultură, soiurile de triticale s-au remarcat printr-un nivel ridicat şi constant al producşiilor ăn comparaţie cu soiurile de grâu. La triticale, s-au remarcat prin producţii ridicate genotipurile: Negoiu – 4604 kg/ha, Matroz – 4412 kg/ha, Plai – 4328 kg/ha, Stil -4310 kg/ha, iar la grâu Boema – 3607 kg/ha, Glosa- 3605 kg/ha şi Ciprian – 3382 kg/ha.
Rezultatele economice au scos in evidenţă superioritate genotipurilor de triticale, care inregistrează la nivelul tuturor genotipurilor o rată a profitului de 38,18%, comparativ cu genotipurile de grâu, care au înregistrat o rată a profitului de doar 3,87%. La nivelul producţiilor obţinute,toate genotipurile de triticale au înregistrat o rată a profitului pozitivă, pe când la grâu, producţii de 2700-2800 kg/ha, înregistrază o rată a profitului negativă.
Condiţiile climatice nefavorabile înregistrate în ultima perioadă pe parcursul perioadei de vegetaţie a cerealelor păioase, determina caracterul aleator al producţiilor;
Perioada d e vegetaţie la soiurile de grâu a fost cuprinsă între 224,8-231 zile cu o medie a soiurilor de 228,6 zile, iar la triticale între 225-228,5 zile, cu o medie a soiurilor de 227,1 zile;
Limitele de variaţie privind talia plantelor, densitatea,lungimea spicului şi numărul de boabe în spic au fost mai reduse la grâu faţă de triticale;
În condiţii nefavorabile de mediu, când activitatea vitală a plantelor se reduce, triticale înregistrează o cantitate de apă legată de 4,48%, mai mare cu 0,64% faţă de grâu, denotând o rezistenţă mai mare a plantelor de triticale la condiţiile de secetă;
Concentraţia sucului vacuolar (un alt indicator al reacţiei de răspuns a plantelor la condiţii de stres), indică valori mai mari la triticale;
Valorile MMB, au oscilat între 37-44 g la grâu şi 34,5-41,7 g la triticale, iar MH-ul între 71-76,5 kg la grâu şi 60-68 kg la triticale
În aceleaşi condiţii de cultură, producţiile s-au diferenţiat de la o dpecie la alta, fiind cuprinse între 2723-3607 kg/ha, cu o medie a soiurilor de3133 kg/ha la grâu şi între 3771-4604 kg/ha,cu o medie a soiurilor de 4167,5 kg.
3.CERCETĂRI PRIVIND CULTURA PROTEJATĂ ÎN TUNELE A ARDEIULUI GRAS ŞI VINETELOR, PE SOLURILE NISIPOASE
Autori: Elena Ciuciuc, Marieta Ploae, Mihaela Croitoru
Datorită potenţialului termic deosebit de ridicat, zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei satisface cerinţele celor mai pretenţioase specii de plante legumicole faţă de factorul căldură printre care de o importanţă economică deosebită se numără şi ardeiul gras şi vinetele.
Producerea de legume timpurii a fost şi rămâne o preocupare importantă a cultivatorilor din zonă, având în vedere cererea mare pentru legume timpurii şi profitul posibil de realizat impunându-se plantarea în câmp a răsadurilor mult mai devreme faţă de epoca optimă. Din analiza datelor meteorologice înregistrate la CCDCPN Dăbuleni rezultă că, în perioada aprilie-mai se înregistrează frecvent temperaturi care depăşesc temperatura de 100 C considerată ca limită minimă admisă pentru plantele de ardei şi vinete (minimele absolute ale lunii aprilie au fost cuprinse între –3,70 C şi +0,80 C, iar în luna mai s-au înregistrat minime cuprinse între 2,5 – 7,90 C), temperaturi la care plantele de ardei şi vinete au de suferit. Înlăturarea sau diminuarea efectelor nedorite survenite în prima parte a perioadei de vegetaţie se pot realiza prin aplicarea unor tehnologi de cultivare adaptate specificului zonei. În acest scop la culturile de ardei gras şi vinete au fost iniţiate experienţe prin care s-a urmărit diferite metode de protejare a culturilor: V1 – neprotejat, V2 – protejat cu mulci de polietilenă, V3 – protejat cu tunel de polietilenă, V4 – protejat cu tunel de polietilenă + mulci, V5 – protejat cu folie tip Agril, V6 – protejat cu folie tip Agril + mulci. Au fost efectuate cercetări complexe referitoare la aspectele cantitative şi calitative ale producţiei precum şi cercetări cu privire la unele aspecte fiziologice.
Condiţiile de microclimat create au influenţat desfăşurarea proceselor fiziologice care au loc la nivelul plantei. Intensitatea fotosintezei a prezentat cele mai mari valori în condiţiile protejării cu folie tip Agril + mulci şi cea mai scăzută valoare la plantele neprotejate.
Plantele neprotejate precum şi cele protejate numai cu mulci de polietilenă au beneficiat de un nivel coborât al temperaturilor faţă de cele protejate ceea ce a contribuit şi la întârzieri în atingerea maturităţii. De asemenea sub tunelul protejat cu polietilenă creşterea temperaturilor peste limita maximă admisă de plante a condus la împiedicarea legării primelor fructe. Până la data de 15 iulie la cultura de ardei gras s-a obţinut o producţie de 8,7 t/ha în cultură neprotejată şi 15,2 t/ha în condiţiile protejării cu Agril + mulci, iar la cultura de vinete producţiile au fost cuprinse între 12,7 t/ha la neprotejat şi 16,o t/ha în condiţii de protejare cu Agril + mulci, variantă în care s-a realizat şi cea mai mare producţie totală. Culturile de ardei gras şi vinete realizează profituri importante în condiţiile solurilor nisipoase din sudul Olteniei acestea fiind mai mari la culturile protejate faţă de neprotejat. Deşi preţul de cost al materialelor folosite la protejarea culturilor face ca şi cheltuielile de producţie să fie mai mari la culturile protejate faţă de cele neprotejate, valoarea producţiei creşte atât datorită nivelului ridicat al producţiilor cât şi datorită timpurietăţii.
Au fost efectuate cercetări complexe referitoare la aspectele cantitative şi calitative ale producţiei precum şi cercetări cu privire la unele aspecte fiziologice.
Intensitatea fotosintezei a prezentat valori diferite în funcţie de condiţiile de microclimat create, cele mai mari valori înregistrându-se în condiţiile protejării cu folie tip Agril + mulci de polietilenă determinând şi realizarea celei mai mari producţii timpurii. În aceste condiţii de protejare, la cultura de vinete, până la data 15.07 s-a realizat o producţie de 16,o t/ha, iar cultura de ardei gras a realizat o producţie de 15,2 t/ha din care 4,0 t/ha până la data de 30.06. Producţia totală a fost cuprinsă între 35,2 – 40,2 t/ha la ardei gras şi între 47,2 – 53,7 t/ha la vinete.
4.COMPORTAREA SPECIILOR POMICOLE SÂMBUROASE (CAIS, PIERSIC, CIREŞ,VIŞIN) SUB ACŢIUNEA TEMPERATURILOR SCĂZUTE DIN IARNA ANULUI 2012 ÎNREGISTRATE IN ZONA SOLURILOR NISIPOASE, ŞI STABILIREA MĂSURILOR DE REFACERE.
Autori: Anica Durău, Mihaela Croitoru
Referatul prezintă o informare cu privire la modul de comportare al speciilor pomicole sâmburoase( cais,piersic, cireş, vişin)la acţiunea temperaturilor scăzute din iarna anului 2012 înregistrate în câmpul de cercetare al CCDCPN Dăbuleni.
In perioada de repaus a pomilor fructiferi, scăderea temperaturii sub limita de rezistenţă a speciei are efecte negative concretizate prin pierderi de muguri de rod, care in mod cert diminuează producţia de fructe si nu numai.
Observaţiile experimentale efectuate in luna februarie, prin determinări de viabilitate a mugurilor au scos in evidentă că la toate soiurile de piersic si cais studiate procentul de vabilitate al mugurilor floriferi a fost zero.
Piersicul si caisul sunt cele mai sensibile specii la actiunea temperaturilor scazute, mugurii de rod pot rezista pina la -23-240C.
In ultima decadă a lunii ianuarie şi prima decadă a lunii februarie s-au inregistrat temperaturi minime absolute de (-24,30C-270C) temperaturi ce au coborât mult sub limita de rezistenţă a caisului si piersicului cultivat pe solurile nisipoase.
Datorită faptului că aceste temperaturi scăzute s-au mentinut o perioadă lungă de timp si pomii nefiind căliţi , au condus la degerarea mugurilor floriferi si a ramurilor anuale.
Pagubele produse de temperaturile minime scăzute inregistrate in cimpul experimental in iarna anului 2012 nu s-au rezumat doar la mugurii de rod ci şi mugurii vegetativi chiar lemnul multianual si pieirea prematura a pomilor tineri.
Rezistenta pomilor a fost determinată la un numar de 10 pomi experimental, la 7 soiuri de piersic şi 7 soiuri de nectarin şi piersic cu fructul plat dupa cum urmează: la soiurile Springold si Sprincrest pomii au degerat în proporţie de 100%, la soiurile Collins si Jerseyland în propoirţie de 90% , la soiul Cardinal în proporţie de 80%, la soiurile Redhaven si Southland în proporţie de 60% .
De aici concluzia că rezistenţa pomilor a fost mai mare la soiurile cu maturare târzie.
La soiurile de nectarine şi piersici cu fructul plat rezistenta pomilor prezintă urmatoarele :la soiurile Cora , Romamer şi Filip, pomii au pornit in vegetatie în proporţie de 50%, la soiul Delta pomii au pornit in vegetatie 40% , iar la soiurile Florin si Monica pomii au degerat în proporţie de 100%.
Valoarea investitiei la un hectar de livada până la intrarea pe rod este de aproximativ 50.000 lei.
In concluzie rezistenţa la ger a piersicului este influentaţă de genetica soiului, de gradul de călire al pomului, vârsta acestuia, alternanţa temperaturilor ridicate si scazute de la sfârşitul iernii.
Din analiza datelor climatice s-a constatat că astfel de fenomene se înregistrează in pomicultura de pe nisipuri odată la 20 de ani, când pagubele pot atinge 100%, fiind cauzate de conditiile climatice extreme
- COMPORTAREA VIŢEI DE VIE ÎN IARNA 2011-2012 ŞI STABILIRERA MĂSURILOR DE PREVENIRE ŞI REFACERE A PLANTAŢIILOR AFECTATE DE ÎNGHEŢ ÎN ZONA SOLURILOR NISIPOASE DIN SUDUL OLTENIEI
Autor: Răţoi I.
Viţa de vie cultivată, deşi îşi are originea în viţa de vie sălbatică, este sensibilă faţă de factorii climatici, care înregistrează valori peste ori sub limitele optime acceptate de această specie de plante, fiind supusă riscurilor de orice natură în cursul unui an. Aceasta, în perioada repausului activ, se află sub incidenţa temperaturilor minime negative şi a poleiului, iar în perioada de vegetaţie, suportă eventualele îngheţuri sau brume târzii de primăvară, grindinele, seceta şi arşiţa din cursul verii şi eventualele îngheţuri sau brume târzii de toamnă. De asemenea, şi abundenţa precipitaţiilor este dăunătoare când se manifestă în timpul sau imediat după înflorit sau în perioada maturării strugurilor.
În zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei temperaturi minime negative care afectează organele vegetative şi generative ale viţei de vie se înregistrează frecvent. În iarna 2011-2012 s-au înregistrat temperaturi minime de – 27 0C, în două zile, cu mult peste limita de suportabilitate, care au afectat toate organele viţei de vie situate deasupra stratului de zăpadă, a cărui grosime a fost de 35-40 cm. Mugurii, dar şi lemnul, indiferent de soi, au rezistat până la înălţimea de 20 cm, de la nivelul solului.
Măsuri de prevenire a efectelor negative ale temperaturilor minime negative la viţa de vie în perioada de iernare
– Protejarea bazei butucilor prin efectuarea unui muşuroi de pământ în jurul acestora.
– Acoperirea bazei butucului cu pământ rezultat prin efectuarea lucrării de arat toamna, cu întoarcerea brazdei spre rândul de viţă.
– Protejarea a cel puţin 2 coarde situate cât mai aproape de baza butucului.
– Menţinerea la baza butucului, în cazul formelor de conducere a butucilor pe tulpini semiînalte, a unui cep de siguranţă.
Măsuri de refacere a formei de conducere pe tulpini semiânalte
DOUĂ TULPINI O SINGURĂ TULPINĂ
Schimbările climatice determină atât creşterea temperaturilor pozitive cât şi creşterea valorilor negative.
Nivelul de temperatură minimă negativă suportat de viţa de vie este – 12…-15oC.
În condiţiile creşterii valorilor minime absolute, peste pragul de suportabilitate, cultura viţei de vie în zona solurilor nisipoase devine sigură doar prin protejare, prin una din metodele cunoscute, în perioada repausului activ.
Contracararea temperaturilor pozive foarte ridicate se poate face prin umbrire şi irigare.
Vizita în câmp
Dezbaterea materialelor prezentate a continuat în câmpurile de cercetare unde fermierii au reuşit să comunice cu cercetătorii şi să clarifice o serie de aspecte tehnologice specific agriculturii pe solurile nisipoase.
Dupa simpozionul din 11 iulie organizat la SCDCPN Dăbuleni se desprind următoarele :
- Zona solurilor nisipoase reprezintă un important bazin horticol care beneficiază de temperatura medie multianuală de 11,20 C iar în lunile de primăvara avem temperature medii lunare multianuale după cum urmează: martie – 5,60 C, aprilie – 11.70 C, mai – 16.70 C, iunie – 21.30 C, temperaturi care determină realizarea de producţii timpurii la legume: cartof timpuriu, ardei, vinete, tomate, morcov, ceapă, pepeni verzi, pepeni galbeni, pomi fructiferi, viţa de vie.
Valorificărea terenurilor nisipoase şi a condiţiilor climatice ale acestei zone prin culturi horticole necesită o investiţie importantă dar reprezintă un potenţial deosebit pentru relansarea agriculturii româneşti.
Cultivatorii din zonă trebuie încurajaţi să acceseze proiecte prin care să se reuşească dezvoltarea agriculturii pe nisipuri prin atragerea de fonduri europene , aceasta realizându-se prin prezenţa lor la aceasta manifestare.
- Apa de irigat – reprezintă factorul tehnologic fără de care nu se poate vorbi de culturi rentabile pe solurile nisipoase.
Sistemul de irigaţii Sadova-Corabia care a asigurat progresul în zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei fost reabilitat în perioada 2007-2010 prin proiectul „Reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii”. Investiţiile făcute s-au ridicat la 17 milioane de dolari, iar fondurile au fost alocate de Banca Mondială.
Ca un paradox, începând din 2010 când s-a finalizat reabilitarea sistemului, acesta nu a mai funcţionat deoarece s-a ridicat subvenţia la apa de irigat şi fondurile alocate AUAI-urilor, care au condus la distrugerea infrastructurii de irigat de către colecţionarii de fier vechi, paza reţelei nemaifiind asigurată.
În acest context folosirea reţelei a devenit imposibil de realizat din cauza prostului management al AUAI-urilor pe de o parte şi din cauza costului apei care a devenit foarte mare (800 lei/1000mc în treapta I şi 1200 lei/1000 mc în treapta II).
Nepăsarea autorităţilor poate reprezintă una dintre cauzele majore ale dispariţiei irigaţiilor în aceasta zona, de aceea SCDCPN Dăbuleni a tras un semnal de alarmă în acest sens prin dezbaterile pe care le-a organizat în fiecare an şi prin note de informare pe care le-am înaintat către MADR.
În acest sens milităm pentru găsirea de forme de sprijin pentru deblocarea acestei situaţii deoarece apa este factorul esenţial în obţinerea recoltelor rentabile şi implicit în creşterea bunăstării materiale şi a stabilităţii sociale a acestor zone.
- Pentru situaţiile de clamităţi naturale cu temperaturi minime care depăşesc pragul de rezistenţă al plantelor (-20 – 270 C) care de obicei se înregistrază în anumite areale, izolat şi la interval de timp de 10-20 ani, să se asigure un cadru legislativ care să permită despăgubirea fermierilor, având în vedere că investiţiile în horticultură sunt foarte mari.